Femeia pe care o iubesc e aceea care-mi spune atat de frumos la telefon: iubitule! Care are o voce atat de calda cand imi spune asta, iar atunci cand o spune, cade ea insasi din satelit prin telefon, prin ureche direct in mijlocul sufletului meu pierdut uneori...
Femeia pe care o iubesc spune: ma duc sa ma pis, iar cand o si face, imi vorbeste in continuare cu aceeasi verva despre problemele pe care trebuie sa le rezolvam rprin usa pe care o lasa deschisa.
Femeia pe care o iubesc plange atat de duios cand o ranesc, o supar sau cand fac ceva gresit, incat in momentele alea simt ca e femeie si nu de n-shpe miii de ori femeie, iar prin plansul ei imi transmite toata grija si toata dragostea ei. Iar eu, regeret nu doar ca am gresit, ci ca m-am nascut si am ajuns sa supar o asa fiinta, care pentru mine intruchipeaza toata delicatetea pe care Doamne- Doamne a vrut sa ne-o arate prin intermediul acelei fiinte numita "femeie"...
Femeia pe care o iubesc e acea femeie cu care fac dragoste in bucatarie, in timp ce gateste, si careia ii e teama de posibilitatea de a ne surprinde copii care trebuie sa se intoarca de la scoala.
Femeia pe care o iubesc, e acea femeie care nu ma saluta de dimineata, ci imi spune: te iubesc, iubitul meu! Si merge, face cafeaua, si fumam o tigara impreuna, mangaiati de soarele diminetii si de linistea noastra.
Femeia pe care o iubesc este acea femeie care imi spune ca si-ar dori sa fiu primul si ultimul barbat din viata ei, iar eu, pentru ea as fi in stare de orice doar sa o stiu fericita...
Nu am nevoie de egoisme. Am nevoie de doi.
Nu am nevoie de neicredere. Am nevoie de devotament.
Nu am nevoie de minti macinate de ganduri, ci doar de comunicare.