...si atunci... de ce ma mai intreb de ce nu face prea multi purici nimeni cu subsemnatu'? Ce motiv ar avea, de fapt?
Ca sunt haios?
Ca fac glumite de cacat?
Ca sunt grizonat, am ochi albasti, cur futabil si buze cu care stiu ce sa fac? (pentru asta s-ar putea...)
Ca averea mea se reduce la 2 biciclete, un aparat foto (pe care oricum nu stiu sa-l folosesc), un dvd + un 5+1?
Ca inteligenta nu-mi sclipeste?
Ca frumusetea nu ma da afara din casa?
Ca traiesc pentru maine, pentru ca poimaine pentru mine e mult prea departe?
Ca injur ca un sofer (ca pe birjari nu i-am prins...), si ragai ca un magar dupa o masa copioasa?
Ca sunt un pui de metrosexual, fara absolut nici un farmec de pe urma acestui lucru?
Ca nu ma uit la televizor?
Ca fac sport, dar totusi fumez?
Marilena imi spunea o data ca nu sunt barbatul pe care s-ar putea sprijini la nevoie o femeie. Asta mi-a dat mult de gandit. Atat de mult, incat dupa cativa ani, ma mai gandesc la acest aspect al meu, dar nu reusesc sa concluzionez. Oi fi mai incet in gandire...
Futu-i! Ma simt cam nasol. A venit iar toamna-n pula mea, si-mi devin nervii nervosi. Si depresiile deprimante.
Am remarcat o chestie: nu m-am indragostit niciodata in anotimpul asta de cacat, care nu are nimic frumos in afara culorii. (Primavara e anotimpul predominant). De ce nu poate anul 2009 sa raman in istorie si pentru mine cu ceva?
Nu m-am priceput niciodata la compuneri. Uram cand eram la scoala, si primeam ca tema de casa sa facem o compunere despre anotimpul nou sosit. Ani de zile, compunerile mele au inceput invariabil cu: A venit toamna! (iarna, primavara sau vara). Ce prost eram. Si acum? Cum sunt? Futu-i!