joi, 26 noiembrie 2009

Scrisoare deschisa spre...

...muia noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua azi.

Eu, sa te iert? Nee... o sa te ierte probail doar Doamne- Doamne. El ar mai putea. Eu, in shimb...
Sa nu te urasc? Nee... de cate ori imi voi aduce aminte de perioada asta a vietii mele, de cate ori imi voi aduce aminte de numele tau, imi voi aminti ca te urasc. Te urasc, asa cum te-am iubit. Prin toti porii. Te urasc pentru ceea ce ai facut cum n-am urat pe nimeni in viata asta.

Iti doresc o viata frumoasa inainte. Cu cine vrei tu. Ha, ha... asta a fost buna. Iti dai seama ca am glumit, nu? Nu sunt atat de altruisto- tampit.
Oricum, nu era sa fiu eu ala. Eu nu ti-as putea cumpara iubirea. Dar sa o folosesc la fel de bine, pot.

Traim intr-o lume pragmatica, materiala, trebuie sa ma obisnuiesc cu asta. Eu traiesc in aia a mea, idealista...

Iar daca mi se va intampla sa ma mai gandesc la tine, ar trebui sa nu-ti doresti asta. Pentru ca toate puterile pamnatului nu te vor salva de blestemele mele. Sper doar ca ele nu se vor rasfrange asupra celorlati din jurul tau. Ei nu au nici o vina... Atat de rau m-ai ranit, incat voi face ce nu am mai facut pana acum. Iti doresc sa ti se intampe tot restu' vietii, ce mi s-a intamplat mie. Ce mi-ai facut tu mie, sa-ti faca fiecare barbat care va trece prin patul tau. Si daca se va intampla, sa-ti aduci aminte de mine. Numai in conditiile astea mi-ar place sa te mai gandesti la mine.

Sa nu-ti doresti ca in viata asta sa ne mai intersectam vreodata.

Stiu ca acum prea putin iti pasa, dar va veni momentul cand te va durea. Rau de tot. Si sunt convins ca durerea va fi a mea, inmultita cu 100. Si sper ca acel moment sa fie cand te astepti mai putin, si cand viata iti va fi frumoasa.
Si ceea ce am scris, e o infima parte din ceea ce gandesc.
Apropo... citeste rar, si raspicat, asa cum am si scris: ...d u - t e   d r a c u l u i !

Punct

20 de comentarii:

DulceDeea spunea...

Dragule Papillion,

Ce s-a petrecut? Îmi pare rău pentru povestea sfârşită aşa. Crede-mă însă, ura leagă, la fel de intens ca dragostea.Nu şi la fel de fericit, de împlinitor.

Înţeleg furia ta. Înţeleg revolta pe care o trăieşti. Sentimentul că ai fost batjocorit exact pentru ce ai dăruit tu mai preţios. Mai intim, mai plin de încredere.
Am trăit şi eu o dată, într-o relaţie, acest tumult întunecat şi am fost uluită că pot să-i port iubitului atâta ranchiună, eu, care mă credeam bună la suflet şi iertătoare din fire.

A fost foarte apăsător sentimentul acesta. Şi ştii care e culmea? Simţeam că tot mie îmi este rău, din ce în ce mai rău. Era ca o avalanşă de noroi şi otravă pe care eu însămi o făceam să se învârtă în cerc prin sufletul meu.

Cel care a rănit nu va fi atins de această durere (dacă el chiar a fost nepăsător când ne-a rănit). Iar blestemele, dragule Papillion, sunt nişte bombe cu ceas. Un om le poate trimite asupra cuiva care i-a greşit, blestemele se pot şi materializa, dar, crede-mă, te rog, Suflet, crede-mă, se întorc ca un bumerang cumplit spre cel care le-a rostit. E o lege a lui Dumnezeu.

Nu-i dori răul femeii pe care ai iubit-o. Nu i-l dori, pentru că nu te vei vindeca aşa de suferinţă. Te vei simţi din ce în ce mai împovărat.

Vorbeşte şi tu îngerului tău păzitor, cere şi tu sprijin mai Sus, să se ostoiască supărarea şi furia şi neputinţa şi deznădejdea pe care le aduce o întâmplare ca asta. Şi ai răbdare un picuşor, dragule Suflet. Ai răbdare, ai încredere.

Vor fi din nou oameni frumoşi, vor fi din nou zile de bucurie, va fi din nou iubire în viaţa ta. Şi va fi adevărată.

Te îmbrăţişez din inimă.
Ai cu adevărat grijă de tine, dragule Papillion.

Papillon spunea...

multumesc pentru cuvintele tale frumoase. esti o draguta. deocamdata... asta e, asta simt, nu se schimba nimic. ma bucur ca macar stiu o persoana pe mapamond capabila sa ma inteleaga, si care o si face. esti draguta.

P. spunea...

e foarte urat ce faci. nu iti voi face placerea sa iti raspund aici. am facut-o personal, asa cum trebuie sa fie lucrurile astea. nu are de ce sa imi fie rusine.

Papillon spunea...

nu imi mai faci nici o placere. nu am nevoie de raspunsuri, pentru ca nu ai la ce sa-mi raspunzi. normal ca nu are de ce sa-ti fie rusine. nici nu credeam ca ti-ar putea fi. e foarte urat ce fac eu?? puteam sa fac si mai urat... aici am dat dovada de diplomatie. apropo: mai citeste inca o data ultima propozitie din post.

semafor spunea...

Well my dear, this is the way things go in life. Mereu se gaseste unul care sa iubeasca mai mult decat celalalt si apoi pica de fraier. Iar la final ramai cu regrete, revolta si ranchiuna.
Cred ca fiecare a trecut printr-o etapa in care ar fi vrut sa isi ia inapoi fiecare cuvant, sarut, mangaiere, zambet,privire adresate celui drag, devenit acum insuportabil. Si eu am zis ca nu iert, si eu am zis ca sa fereasca Domnul sa-mi mai apara vreodata un el anume in cale. Dar uneori cuvintele raman doar la stadiul asta de vorbe. In timp devii indiferent si nepasator.

Stai sa vezi cand ai sa ajungi sa o compatimesti.

Cum spui si tu, asta simti deocamdata. Dar stii si tu ca o sa treaca.

Rasha spunea...

la inceput mi-a venit sa rad cand am citit asta. fiindca pare ca e scrisa de o femeie. numai femeile reactioneaza asa. apoi m-am intristat. stii bine ca ea nu e asa cum ai manjit-o aici. tocmai de asta o si urasti, probabil. de aici atata frustrare. nu am ajuns sa te cunosc, dar acum ma bucur, pentru ca ea merita mai mult decat pe cineva care e in stare sa blesteme o femeie care creste de una singura doi copii.
prietena mea nu e de cumparat, si nici nu ti-a facut niciun rau major. sa iti fie rusine pentru tot ce ai scris aici.

nu te obosi sa raspunzi, am intrat aici pentru ca mi-a aratat ea, am simtit ca trebuie sa scriu ceva, dar a doua oara nu mai intru.

fii barbat, daca esti in stare.

Papillon spunea...

solidaritatea feminina, din nou... Rasha, imi pare rau, dar tu vezi o versiune a povestii...asta e. copii n-au legatura cu ce e mama de fapt... o stimez pentru ceea ce face, asta era unul din zecile de motive din care o iubeam. la toerie toti suntem buni. fiecare primeste in viata ce merita. si viata ne va spune fiecare ce a primit... probabil un rau major ar fi fost doar daca m-ar fi omorat...ar trebui sa fiu multumit ca nu a facut-o? nu, nu imi e rusine. intotdeuna sa judeci atunci cand vei sti toate versiunile povestirii.

Anonim spunea...

Adica te-a lasat pentru unu' cu bani?:) Grav mi se pare ca a fost cu tine. Nu ti-a citit blogul inainte?

Papillon spunea...

Pai, na... eu as putea sa ofer siguranta financiara a zilei de maine unei femei? Nu! Eu sunt axat pe alte lucruri...
Grav, nu e... La inceput totul e ok, sau asa pare. Ca doar nu ne doare gura... Spre sfarsit "se-mpute chifteaua".
Ba da, il citise. Si la inceput ii si placuse- sau asa spunea, si asa se si arata: a imbratisa ideile mele. Intre timp in schimb, blogul a devenit de cacat, si cate si mai cate...

P. spunea...

cat cacat poti manca? te-am lasat pentru unu cu bani???? asta iti spui seara, sa poti dormi? ca singura ta problema e ca nu ai bani?
nu te-am lasat nici pentru unu cu bani, nici pentru unu fara bani. te-am lasat pur si simplu. magarule!

Papillon spunea...

sa-ti mai spun sa citesti ultima propozitie a postului? te-ai trezit si tu? ai dormit, Cosanzeano pana acum? nu... m-ai lasat pentru ala pe care-l iubeai in timp ce imi spuneai mie ca ma iubesti, si ca vrei sa ne mutam impreuna in Caraibe. ha, ha! ala era barbatul matur, care-ti putea oferi (si ti-a si oferit) tot ce ai fi vrut. inclusiv... da' gata. nu vreau sa mai rascolesc cacatu'. sa fii fericita cu el, cum n-ai fi putut fi cu mine. apropo... postul asta, a fost o reactie de moment. ti-am mai explicat. chiar in primele 20 de minute l-am scris. as retracta, dar nu pot. nici nu vreau. dar acum, si iti spun din inima, iti doresc tot binele din lume!
PS: da, P. m-ai lasat pentru unu' cu bani.

P. spunea...

pana la urma te-am lasat pentru ca iubeam pe altul sau te-am lasat pentru altul cu bani? hotaraste-te. ca daca sunt genul care p arde cu unii pentru bani, inseamna ca nu pot iubi. iar daca il iubesc pe unul si intamplator are bani inseamna ca nu te-am lasat pentru unul cu bani, ci pentru unul pe care il iubesc.
si cu care nici macar nu sunt, pentru ca te-am lasat de fapt pentru un principiu. din pacate,esti prea ocupat sa iti plangi de mila ca sa intelegi cu adevarat paradigma in care traiesc eu. da, te-am lasat fiindca mi-am dat seama ca nu mi-a trecut de un altul. care intamplator, are si bani. dar eu il iubesc pentru omul care e, si care tu nu vei fi niciodata, oricati bani ai reusi vreodata sa ai.
du-te dracului tu. ah, dar tu esti deja acolo...

P. spunea...

PS. cat despre comentariul anonimului care a tras concluzia ca ar fi trebuit sa iti citesc blogul inainte ca sa imi dau seama ca nu ai bani si sa nu fiu cu tine...ce sa zic, cititorii tai sunt ca tine. va meritati.
papaaa, eu nu mai calc pe aici. e sub demnitatea mea de curva de bani.

Anonim spunea...

hmm...tiganie :(

Papillon spunea...

draguto! chiar mi-esti draga! da' sti ca cine se scuza... lasa, noi sa fim sanatosi, ca moartea vine ea... m-ai lasat pentru "un principiu"? apropo de plans. inca iti mai citesc ce ai scris. si nu cred ca ma plang mai mult decat tine. cred ca asta era punctul comun de la care am plecat. ca ne citeam unul pe celalalt si am gasit o gramada de puncte comune. si o perioada ne-am plans unul pe umarul celuilalt. dar asta ai uitat se pare.

Papillon spunea...

auzi... hai sa lasam deoparte justificari, scuze, etc, etc. a fost alegerea ta, si gata. eu am trecut peste, fa la fel. eu nu vreau sa-ti schimb parearea despre mine, tu nu incerca sa-mi schimbi parerea despre tine. sau... poate daca insisti inseamna ca inca te mai gandesti la mine, poate.

Anonim spunea...

cred ca m-am exprimat eu neclar. te ironizam ("te-a lasat pentru unu' cu bani"). ca prea cu patos ai blestemat. si prea te plangi(in general). adica eram de partea ei. aia cu paradigma, m-a rupt... complexa duduia :)))))))))... si patetica

Papillon spunea...

wow! ai fost atat de fin, in ironie, incat am simtit o mangaiere. ghici unde?

Miss Wanixa spunea...

Poate ca autenticitatea sentimentului de ura vine chiar din dragostea ce inca i-ai fi purtat`o daca NU te-ar fi lasat ( si aici nu conteaza pentru ce, cine ). Mi se pare total aiurea sa exclami cu ardoare "Te-a lasat pentru unu cu bani ... " rahat. Oricarei femei ii bazaie curul dupa "sclipiciul" banilor, asa ca sa fim seriosi. Alta ideea, nu sunt deacord cu blestemele (dar asta nu inseamna ca nu te sustin).
Si chiar ma bucur ca asta e "sub demnitatea ei de curva de bani" incat nu mai "calca" pe aici. Si ca noutate pentru `donsoara` ... curva = prostituata (care cred ca asta este sub demnitatea ta. fato`) plus ca e de la sine inteles ca "a te prostitua" inseamna a "te fute pe bani". Deciiiii.... ai facut un mic mare pleonasm, ceea ce probabil e uzual in limbajul tau, caci tu cobori -jos, sau urci-sus etc. Hai te`am pupat ! :) - ironic vorbind.
Iar pe tine, micutule Papillon ; te salut !

Papillon spunea...

nu pot decat sa recunosc ca asa e... ura sre radacini in dragostea pe care i-o purtam, si pe care i-as fi purtat-o daca... ai dreptate. nu caut nici sustinere, nici nu spun ca e bine. povestea e putin mai lunga. am fost jos. sub pamant. dar am invatat sa ignor intre timp.

Cati sunteti, de unde, incotro?