Femeia pe care o iubesc e aceea care-mi spune atat de frumos la telefon: iubitule! Care are o voce atat de calda cand imi spune asta, iar atunci cand o spune, cade ea insasi din satelit prin telefon, prin ureche direct in mijlocul sufletului meu pierdut uneori...
Femeia pe care o iubesc spune: ma duc sa ma pis, iar cand o si face, imi vorbeste in continuare cu aceeasi verva despre problemele pe care trebuie sa le rezolvam rprin usa pe care o lasa deschisa.
Femeia pe care o iubesc plange atat de duios cand o ranesc, o supar sau cand fac ceva gresit, incat in momentele alea simt ca e femeie si nu de n-shpe miii de ori femeie, iar prin plansul ei imi transmite toata grija si toata dragostea ei. Iar eu, regeret nu doar ca am gresit, ci ca m-am nascut si am ajuns sa supar o asa fiinta, care pentru mine intruchipeaza toata delicatetea pe care Doamne- Doamne a vrut sa ne-o arate prin intermediul acelei fiinte numita "femeie"...
Femeia pe care o iubesc e acea femeie cu care fac dragoste in bucatarie, in timp ce gateste, si careia ii e teama de posibilitatea de a ne surprinde copii care trebuie sa se intoarca de la scoala.
Femeia pe care o iubesc, e acea femeie care nu ma saluta de dimineata, ci imi spune: te iubesc, iubitul meu! Si merge, face cafeaua, si fumam o tigara impreuna, mangaiati de soarele diminetii si de linistea noastra.
Femeia pe care o iubesc este acea femeie care imi spune ca si-ar dori sa fiu primul si ultimul barbat din viata ei, iar eu, pentru ea as fi in stare de orice doar sa o stiu fericita...
Nu am nevoie de egoisme. Am nevoie de doi.
Nu am nevoie de neicredere. Am nevoie de devotament.
Nu am nevoie de minti macinate de ganduri, ci doar de comunicare.
12 comentarii:
felicitari pentru un asemenea post!!!!!!Rar mai exista femei precum cea descrisa de tine.Luptam atat de mult cu viatza zi de zi,incat am imprumutat foarte multe din comportamentul barbatilor..pacat..
wow! multumesc. si multumesc inca o data ca esti una dintre acele femei care recunoaste asta...si care-mi si citeste bazaconiile.
foarte frumos post
Acum ti s-a mai ingrosat vocea si este cazut in balta cu sentimentalisme. Ce romanta ai putut sa scrii! Duiosule! Sa te si credem?
Mda...femeia sensibila, iertatoare, cu un suflet atat de mare incat sa cuprinda toate pacatele lumii. Frumoasa, desteapta si devreme acasa.
Mai ...ce sa zic...spor la cautat, noroc la gasit. Din pacate traim intr-o jungla si mai greu de gasit o caprioara blanda, delicata si 1 data femeie. Dar speranta moare ultima.
Giapadia: multumesc. e scris din inima...
Mauricia: romanta? nu. e ceea ce caut, ce la un moment dat am gasit, si ma intreb in continuare: cu ce gresesc.
Anonim: mi-ai scris foarte frumos. S-ar putea s-o fi gasit. si...
iubitule...
M-ai emoţionat... Fluture-auriu! Toată duioşia ta şi toată adâncimea inimii tale deodată dezvăluite. Da, acea femeie care se dăruieşte iubirii, iubitului.
Femeia care e tandră şi nebunatică şi arzătoare şi nostimă şi îndelung iertătoare... Femeia care îţi poate fi şi amantă, şi prietenă, şi soră, şi copil, şi mamă, şi muză, şi înţelepciune.
Eu cred că există încă. A existat întotdeauna acest fel de femeie. Şi cred că bărbatul care o iubeşte pe deplin, în toate aceste ipostaze, o poate face să se descopere aşa, o poate face să se înflorească aşa.
Mulţumesc pentru darul pe care ni l-ai făcut nouă, cei care te citim, prin cuvintele sufletului tău.
wow! nu pot spune decat: multumesc din nou. eu unu' sper sa am parte de femeia asta pe care am descris-o. tot restul vietii...
baga, nu te jena. stii ca-mi plac! hai, c-o dam in sentimentalisme, altfel!
foarte foarte faine versiunile tale. am ras citindu-le.
scris de ceva timp, dar foarte fain. se pare ca iubesti frumos si intens atunci cand iubesti.
Trimiteți un comentariu